Alien Skin Software Exposure X3 Bundle

Cuvânt înainte

Am „testat” programul pe o mașină virtuală nu foarte puternică, asta pentru a vedea cum se descurcă produsul cu resurse puține.

Prezentarea se bazează efectiv pe primii mei pași în utilizarea produsului, adică o prezentare la cald, fără a încerca învățarea programului înainte de a mă apuca de treabă.

Ce aduce nou X3?

  1. Unealtă HSL (Hue, Saturation, Lightness – nuanță, saturație, luminozitate) pentru fiecare culoare în parte.
  2. Ajustare specifică mai detaliată a culorilor.
  3. Control balans de alb bazat pe grade Kelvin.
  4. Imprimare, câte o imagine sau mai multe imagini într-o grilă
  5. Îmbunătățiri în ceea ce privește cuvintele cheie, colecții, marcări și multe altele.
  6. Abilitatea de a importa simultan fotografiile de pe mai multe carduri de memorie.
  7. Posibilitatea de a redenumi fișierele în momentul importului, se poate alege destinația (inclusiv crearea de presetări pentru structura dosarelor).
  8. Managementul imaginilor se face pe bază de director, nu pe bază de catalog. Pe de o parte, această abordare permite aplicației să acceseze totul mai ușor, pe de altă parte însă, modificările metadatelor și editarea imaginii nu este legată de fotografia propriu-zisă (de exemplu, dacă muți un fișier RAW în altă locație, tot ceea ce s-a editat pe imaginea respectivă nu va urma fișierul în noua sa locație).

Iar de când Adobe a trecut pe subscripție… ceilalți trec negru pe alb, cât mai vizibil, ca să știe tot poporul: NO SUBSCRIPTION!

Dar ce este de fapt X3? Pentru cine nu știe, acesta este un program doi în unu: editor de imagine și un program de organizare a imaginilor.

Exposure X3 are sute de presetări ce pot fi aplicate direct fișierului RAW, presetări ce pot fi folosite nemodificate sau modificate după gustul fiecăruia. Producătorul afirmă despre X3 că este singurul editor RAW proiectat de la zero pentru o emulare riguroasă a peliculelor de filme foto – peste 500 de presetări care emulează peliculele clasice analog, de la dagherotip și până la filmele analog clasice, cum ar fi de exemplu Kodak Portra. Fiecare presetare poate fi personalizată după bunul plac. Informații suplimentare legate de acestea le găsiți aici.

X3 oferă tot necesarul pentru post-procesarea imaginilor. Cum am mai spus, ni se pune la dispoziție sute de presetări fiecare dintre acestea putând fi modificată după bunul nostru plac, avem apoi numeroase unelte de retușare, layere nedistructive și foarte multe efecte speciale.

Cine dorește să afle mai multe: https://www.alienskin.com/exposure/features/

(Folosesc Adobe Lightroom de la începuturi, versiunea 1.0. Pot spune că am experiență cu Lightroom din 2007, 10 ani așadar. Din păcate, Adobe a ales să meargă pe alte căi neagreate de mine, ca utilizator. În comparație cu alții, asta e, nu mă plâng în mod deosebit, fiecare cu decizia lui. Rămân la ultima versiune de Lightroom, până când noi trece la altceva sau până când îmi voi pune la punct altă strategie generală de post-procesare. Pe de altă parte, îmi va fi însă greu atunci când vine vorba de testarea noilor aparate foto, a căror fișiere RAW nu sunt suportate de către vechiul Lightroom. O să îmi lipsească, mai mult ca sigur, viitoarele îmbunătățiri ale programului. Asta este. Caut mereu alternative pentru astfel de situații. Așa am ajuns și la Exposure X3 Bundle.)

Alien Skin Software a lansat de curând Exposure X3 Bundle, un fel de suită de programe gândită ca rival pentru deja clasicul Adobe Lightroom și Adobe Bridge. Nu puteam rata șansa de a îl testa, mai ales că producătorul oferă Exposure gratuit timp de 30 de zile.

Ce avem în plus la versiunea Bundle? Snap Art și Blow Up. Snap Art este un program „artistic”, care simulează diverse efecte, cum ar fi creioane colorate, pictură în ulei, pastel etc. Sigur, se vor întreba unii de ce este nevoie de astfel de program separat când mai toate editoarele avansate de imagine le oferă la pachet. Simplu: dacă te uiți în dreapta spațiului de lucru te „îngrozești” de câte posibilități de reglare găsești (fundal, mască, culori, lumină cu direcție și unghi, tip de pânză). O nebunie!

Exemplu
Imagine originală

Oil paint (pictură de ulei):

Comics

Impasto

Pencil Sketch

Watercolor

Blow Up în schimb permite mărirea imaginii originale. Am făcut câteva teste de mărire a  imagini captate cu un senzor m4/3. Mărirea maximă este de 400%. La final m-am procopsit cu un  fișier de 1,28 GB (!), o rezoluție de 16.000 x 12.000 de pixeli, 300 dpi, 48 biți adâncime. În comparație, imaginea originală RAW are 4.608 x 3.456 pixeli, 13,3 MB și 24 biti adâncime.

Imaginea originală

x1

x200

x400

***

Ce trebuie făcut ca și prim pas?

Se merge frumos pe pagina celor de la Alien Skin Software, se dă clic pe Products, după care se alege  Exposure X3. Sau, pentru comozi, apăsați direct aici. În acest moment putem citi informații legate de produs. Butonul pentru Free Trial se află sub titlu, spre dreapta, după care se deschide altă pagină în care, după introducerea datelor noastre, ni se va trimite pe mail un link pentru descărcare.

Fișierul are cca. 231 MB. Pentru instalare va trebui, normal, să dăm dublu clic pe el.

Instalarea în sine nu ridică probleme deosebite. După încheiere, avem două aplicații: Exposure X3 și Snap Art 4.

***

Exposure X3

Pentru început, la fel ca în cazul fiecărui program nou instalat, ar trebui să verificăm setările și opțiunile și să le stabilim conform propriilor dorințe.

În cazul nostru, Edit / Preferences.

Îmi place modul în care programul îți permite să îl personalizezi, în mod special cele legate de „Panel” (panou).

După ce am stabilit preferințele, să vedem ce trebuie făcut în continuare. În primul rând, programul se comportă ca un „Adobe Bridge”. Va trebui să adăugăm dosarele cu poze. Mi-a trebuit ceva timp să găsesc cum se face acest lucru. Nu m-am documentat pe net, prefer să mă „chinui” un pic la început, din punctul meu de vedere aceasta fiind cea mai simplă și rapidă cale de a învăța ceva ce este complet nou pentru mine. Așadar, mergem la Folders (dosar) și dăm click pe semnul plus, moment în care se deschide un pop up. Alegem Add a bookmark. Sau pur și simplu apăsăm Ctrl + B. Suntem invitați apoi să alegem dosarul pe care dorim să îl adăugăm la semnul de carte. Dacă avem un dosar general cu mai mult „dosărele”, nu trebuie să uităm să activăm includerea imaginilor din subfolders. Odată dosarul adăugat la semnul de carte, va trebui să dăm clic pe el. Vor fi afișate în zona centrală imaginile conținute în acel dosar. În partea de sus (marcată cu roși) avem posibilitatea să alegem dimensiunea imaginilor afișate.

La fel ca în Lightroom, putem ascunde panourile (dreapta, stânga, jos și sus). Rezultatul? O fereastră mare și clară cu imaginile noastre. Mișcarea cursorului în zonele extremităților duce la apariția panourilor respective. Alt mare plus pentru mine.

Imaginea selectată va fi afișată pe tot ecranul prin dublu clic. Dacă vrem să revenim la afișarea tip grilă, apăsăm tasta ESC. Odată imaginea întreagă, putem să navigăm cu tastele săgeți, imagine cu imagine. În zona de jos vedem miniaturi ale imaginilor din dosarul respectiv sub formă de fâșie de film.

Dacă, din diferite motive, avem nevoie de o afișare și mai mare, trecem pe ecran complet cu CTRL + F.

***

Am ales o imagine pe care să o dau ca exemplu. Am exportat-o fără modificări. Pentru aceasta, cea mai simplă metodă este clic dreapta, Export.

Nu stau acum să explic fiecare setare în parte, poate într-un alt material.

Exportarea imaginii cu setările de export standard pentru jpeg:

Și pentru că la 100% imaginea mi s-a părut soft, am zis să încerc o „îmbunătățire”.

Decupare cca. 100% așa cum FastStone Image Viewer afișează fișierul RAW:

Decupare imagini una lângă alta. În stânga, așa cum a reieșit jpeg-ul exportat „standard”, în dreapta cum a fost salvat cu setări pentru export modificate, mai exact la File Settings, am bifat căsuța Output Sharpening și Amount (cantitate) pe mediu.

Se vede clar diferența. Am fost curios să văd zgomotul de imagine la fișierul la care am „umblat” la calitate (mărirea clarității). Dat fiind faptul că ISO este de doar 200, imaginea nu a suferit foarte mult în privința zgomotului de imagine.

Am să fac acum o altă comparație. O imagine luată cu un aparat foto cu senzor mic, de compact, la ISO 1600.

Imaginea de mai sus este cea finală post-procesată din RAW cu Adobe Lightroom. Iată cum arată o decupare cca. 100% a fișierului exportat din X3 fără nici o modificare:

Decupare cca. 100% cu claritatea setată pe medie:

Acum putem observa diferențele. Mai mult ca sigur, calitatea imaginii exportate la un nivel de claritate mediu depinde, în afară de valoarea ISO și de calitatea senzorului de imagine (mărime).

O variantă de prelucrare cu X3:

Decupare 100%:

Firește, prelucrarea finală a unei imagini depinde de gusturile fiecăruia. Mai ales alegerea balansului de alb și a calității generale a fișierului final. Apoi contează foarte mult unde și la ce se folosește imaginea respectivă. Una este să o folosește pentru web, tipărită pe hârtie de dimensiuni uzuale (10×15, 13×18, A4, A3 etc.) sau de dimensiuni mari (afișe, de exemplu). Fiecare dintre aceste „ținte” necesită o prelucrare specifică a imaginii.

Referitor la posibilitățile de salvare a imaginii, părerea mea este că necesită ceva timp până utilizatorul va știi când să folosească Output Sharpening (claritate la export) și ce setări să aleagă. Păcat că în fereastra de export nu avem și posibilitatea de a vedea cum va arăta imaginea exportată.

Apropo de opțiunile de exportare a imaginii prelucrate: avem la dispoziție 5 categorii principale.

  • Destination (destinația): același dosar ca imaginea originală, Standard Location (locația standard) – Desktop, Pictures, Documents, Downloads și Home. M-am întrebat ce înseamnă Home, adică care este destinația pentru Home. Nu a fost greu să aflu. Avem posibilitatea să alegem o acțiune după exportare, așa că am ales să se deschidă dosarul unde s-a salvat fișierul. Ei bine, Home este dosarul principal al utilizatorului (C:\Users\xxxxx). Pentru restul opțiunilor nu este greu de ghicit: Desktop este clar, Picture este dosarul de imagini al userului respectiv, Documents și Downloads, idem.

Avem apoi Other Folder (alt dosar), unde putem alege orice altă destinație dorim. Pentru asta dăm pur și simplu clic pe other folder. Simplu ca bună ziua.

Ultima opțiune în categoria Destination este After Completion, adică ce dorim să facă programul după încheierea operațiunii de exportare: No action (nici o acțiune), Show în Explorer (deschiderea dosarului țintă), Open with application… (deschiderea fișierului cu un program anume). Și asta nu este tot: putem salva opțiunile noastre ca presetare.

  • File naming (denumire fișier). Oricât de banal ar putea părea pentru unii, re-denumirea fișierului este uneori necesară. Se poate păstra numele original la care se poate adăuga un alt text/denumire, inclusiv numere secvențiale, datele originale (până la formatul lung, exemplu 17 martie 2018 16:53:53) datele actuale, metadate (de la dimensiunea imaginii și până la culoare, amintind de timpul de expunere, diafragmă, modelul aparatului foto etc.). Se poate alege dacă extensia să fie cu majuscule sau nu și ce să se întâmple dacă numele fișierului există deja (să fi întrebat, să se păstreze ambele fișiere, fișierul deja existent să fie înlocuit sau pur și simplu skip, adică să se sară peste). Bineînțeles că putem salva și aceste setări într-o presetare nouă.
  • File settings, setări fișier. Putem alege între următoarele tipuri de fișiere: tiff (cu compresie zip, none și original; adâncime bit 8 sau 16; spațiu de culoare sRGB, Adobe RGB, ProPhoto RGB sau original; output sharpening cu alegerea puterii efectului de claritate, tipul de media pe care se va imprima fotografia și radius), jpeg, PSD și formatul original.
  • Metadata ce se dorește a fi inclusă în fișier.
  • Image Sizing, dimensiunea imaginii exportate. Nu vom putea mări imaginea peste dimensiunea ei reală.

În partea din dreapta avem panoul de corecții: Layer (strat), Basic (reglări de bază – temperatură de culoare, tentă de culoare, expunere, contrast etc.), Detail (detalii – claritate, reducerea zgomotului de imagine), Color (culoare –  filtru de culoare, presetări filtru de culoare, densitate filtru de culoare etc.; ajustări detaliate, nuanțe de culoare pentru fiecare culoare în parte, saturație, la fel, pentru fiecare culoare în parte, luminanță idem), Tone Curve (curbă tonalitate, începând cu presetări și până la reglări manuale ale contrastului, umbrelor, a tonalităților medii și a zonelor cu lumină puternică; tot aici avem și Split Toning – separarea nuanțelor, firește cu presetări și reglaje manuale), Vignete (vignetare – are de asemenea presetări și foarte interesant, printre multe alte reglări ale efectului, putem alege în imagine unde dorim să avem „punctul de plecare”), Overlays (straturi de acoperire – cu margine, efect de lumină, textură), Focus (un fel de sharpening, se oferă presetări, cum altfel și în mod deosebit posibilitatea de a mări claritatea numai pe luminanță), Grain (granulație – merită încercată pe imaginile care vor fi ulterior tipărite, dă o patină deosebită), IR (infraroșu!), Bokeh (cu zonă de focalizare; Lens – obiective, o nebunie de posibilități, inclusiv bokeh specific anumitor obiective, cum ar fi Canon 85mm 1.2 L la diafragma 1,2 sau Nikon 300mm 2.8 la f/2,8), Lens Correction (se aplică automat de îndată ce programul detectează din metadata obiectivul folosit și dacă există profil pentru acesta, de obicei inclus în fișierul de imagine). Ultima categorie este Metadata. Nu cred că este nevoie să spun ce este Metadata și cum se poate folosi (https://photographylife.com/what-is-metadata-in-photography). De menționat, X3 nu folosește fișiere standard XMP, așa cum o fac multe alte aplicații. Creează în schimb un dosar Alien Skin > Exposure X3 care conține fișiere metadata cu extensia „.exposurex3” pentru fiecare imagine editată. Dimensiunea fiecărui astfel de fișier diferă, în funcție de complexitatea și de numărul de modificări aplicate asupra fotografiei inițiale.

În partea stângă avem următoarele:

Navigator (navogatorul) – cu ajutorul căruia putem alege cum vrem să se afișeze fotografiile în centrul ferestrei programului: Grid (grilă), Fit (imagine completă) sau 1:1 (raport de mărire 1 la 1). Am apreciat posibilitatea a mișca zona de afișare (în stânga) atunci când am ales raportul de mărire 1:1, care m-a ajutat să „sar” rapid la zona de imagine de maxim interes.

Histogram (histogramă) – https://digital-photography-school.com/how-to-read-and-use-histograms/

Folders (dosare) – X3 nu are catalogul său propriu, în schimb afișează imaginile din dosare, așa cum o face și Windows Explorer. Putem să punem un semn de carte unui astfel de dosar pentru a-l accesa mai ușor atunci când avem nevoie. X3 are setat din „fabrică” trei dosare pe post de semne de carte, sau favorite: Desktop, Documents și Pictures. Fiecare dosar adăugat poate fi șters din semnele de carte, redenumit, afișat în Windows Explorer ș.a.m.d. Atenție la ștergere: dosarul și tot ce conține va fi aruncat la coșul de gunoi. Dacă vreți ca un dosar anume să nu mai fie afișat în X3, alegeți să fie eliminat ca semn de carte!

Collection (colecție) un fel de subcategorie la Folders – o modalitate simplă de a cataloga imaginile. Când vorbim de colecții, acestea nu conțin imaginile propriu-zise, așadar nici o imagine nu este copiată sau mutată în Collection, ci doar se face o legătură. Pentru a înțelege mai bine am creat o colecție nouă și am adăugat fișiere din diverse dosare. Am deschis colecția respectivă, am dat clic dreapta pe una din imagini și am ales să deschid dosarul în care se află aceasta în Windows Explorer. S-a deschis așadar dosarul din care am adăugat imaginea respectiv la colecție.

Presets (presetări) –  o colecție impresionantă de efecte. Pentru a nu ne pierde în detalii, cei de la Alien Skin au împărțit presetările în următoarele categorii: All (tot), Color, B&W (alb/negru), favorite și Utilizator.

Exemple de presetări:

Normal

Color Films, Polaroid, Time-Zero Film cu mască aplicată pe semnalizatoare

Normal

Color Films, Aged, Color Foto – Fading

Normal

Technicolor Process 4 (no grain)

Imaginea RAW…

Și imaginea prelucrată cu X3 (folosindu-mă numai de setările manuale – zona din partea dreaptă):

Concluzie

Exposure X3 este un program destul de „drăguț”, dar care din păcate nu se apropie de ceea ce oferă Adobe în materie de editare de imagine. Cu toată părerea mea de rău. Indiferent de ce spun alții, Photoshop este Photoshop. Lightroom este altceva, are mai multe „probleme”, dar totuși, este Lightroom. X3 poate fi comparat cu Lightroom și poate fi o alternativă. Poate…
Ca orice program pe care pui pentru prima dată mâna ai nevoie de ceva timp pentru acomodare. Am petrecut ceva timp căutând anumite posibilități de editare pe care din păcate X3 nu le oferă încă. Este nevoie de ceva adaptare pentru a înțelege bine cum se lucrează cu straturile (layere) și cu Overlays (de exemplu).
Lipsa oricăror retușuri automate poate reprezenta un mare minus pentru unii utilizatori care le folosesc ca un prim punct de plecare. Eu unul folosesc modul auto în balansul de alb și reglările de bază, pe care le iau întotdeauna ca puncte de plecare. Nu îmi convin, nici o problemă, le anulez și încep lucrul manual. Îmi convin, trec în continuare la eventualele retușuri mai fine. Așa m-am obișnuit de-a lungul anilor.
Din punct de vedere al vitezei, dacă este folosit pentru vizualizare raw, este destul de decent. Depinde firește de hardware-ul disponibil și de câte programe rulează în fundal. Cum am mai spus, l-am folosit în cadrul unei mașini virtuale cu 4GB RAM, Windows 10 x64, mașina virtuală instalată pe un hard extern USB 2.0. Nu este o combinație rapidă, dar nu asta a fost scopul. Din punct de vedere al vitezei de exportare a imaginii prelucrate, Adobe CC este mai rapid, firește pe aceeași configurație. Trebuie să recunosc, diferență de la cer la pământ. În plus. La schimbarea dintre vizualizare întreaga imagine și 100%, X3 are nevoie de secunde bune pentru rendering. La fel și dacă „miști” imaginea în modul 100%. FastStone, de exemplu, se mișce cu viteza luminii (în comparație cu X3) – mă refer aici doar la vizualizare.
Per total, Exposure X3 mi-a lăsat impresii contradictorii. Are multe lucruri bune, dar și lucruri mai puțin bune. Este altceva decât Adobe Lightroom, posedă alt mod de lucru, care necesită timp pentru învățare. Totuși, cel mai mare neajuns este viteza, după părerea mea.
Sunt multe firme pe piață care încearcă, după posibilitățile fiecăruia, să rupă bucăți din plăcinta Adobe, mai ales de când s-a renunțat la Lightroom ca program de sine stătător (nu subscripție).  Până acum, pentru mine, singura alternativă „viabilă” a noilor veniți, ca să mă exprim așa, mi s-a părut Affinity Photo. Sunt conștient că sunt multe altele pe piață, dar până în prezent nu le-am testat pe toate. Caut în continuare o alternativă viabilă. Poate Corel?

Ce mi-a plăcut:
– Pipeta pentru balansul de alb, care modifică balansul în timp real, adică în timp ce miști pipeta peste imagine vezi și rezultatul.
– Modul de implementare a zoomului, destul de simplu. Din grilă, clic dublu pe imagine – se deschide imaginea pe ecran întreg. Dublu clic pe imaginea afișată și revii la grilă. Un singur clic și imaginea este afișată la un raport de 1:1 (100%). Firește, poți să dai zoom în și zoom out cu rotița de scroll a mouse-ului.
– Dacă copiezi un fișier prin Windows Explorer în locația deschisă și cu X3, acesta va afișa imediat și fișierul respectiv.
– Lucrul cu straturile (layere) – recomand ca atunci când se folosește pensula rotundă pentru aplicarea unor retușuri pe anumite zone să inversați masca pentru ca pensula să afișeze +, aducă aplicarea retușurilor. Din start, programul este setat pe – (adică ștergere retușuri).
– Rată bună de compresie a fișierelor jpeg.
– Presetările numeroase și posibilitatea de a le controla și crearea acestora după bunul plac.

Ce nu mi-a plăcut:
– Nu există posibilitatea de ajustări și balans de alb automat. Folosesc această posibilitate în alte programe pe post de bază de plecare. Dacă nu era pe placul meu, anulam și doar apoi începeam procesarea complet manuală.
– Efectele din Overlays nu pot fi „mutate” liber (punctul de plecare, ca să zic așa). Păcat. Sunt aparate foto care oferă așa ceva direct în cameră.
– Deși programul lucrează cu straturi, nu am reușit să îl fac să mi le și exporte în fișierul final, chiar dacă am folosit psd (Adobe Photoshop Document) ca fișier de export (versiunea 3.5.1). Între timp a apărut un update, versiunea 3.5.2, din păcate nu s-a schimbat nimic în ceea ce m-a interesat pe mine –  export psd cu layere (straturi).
– Deocamdată nu oferă eliminarea aberațiilor cromatice (o mică posibilitate există prin reducerea manuală a saturației și apoi ștergerea cu pensula a zonelor care trebuia să rămână intacte, uneori o muncă care necesită ceva timp).
– Exportul de fișiere nu este așa de rapid pe cât mă așteptam.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: